Pentru a patra oară în ultimii doi ani, iată-ne, din nou, față în față cu o nouă cursă electorală. După competițiile acerbe ale alegerilor locale, parlamentare și euro-parlamentare, a venit și rândul celor prezidențiale. Cu un prim tur pe 22 noiembrie, și cu un tur doi - pe 6 decembrie. Candidați, partide, campanii, atacuri, conflicte, rupturi, coaliții, guverne, criză – și nu  doar economică, ci și politică, probleme sociale, neîncredere, temeri, sondaje și nu în ultimul rând, media.

Și am să mă opresc asupra mass-mediei deoarece, în acest flux al comunicării politice dintre guvernanți și guvernați, media joacă un rol extrem de important. Fiindcă, pe de o parte, media este mijlocul prin care se formează opiniile cetățenilor, iar pe de altă parte - este mijlocul prin care se transmit aceste opinii către guvernanți.
Un numitor comun al guvernanților și al mass-mediei este faptul că ambii folosesc “cadre” în discursul lor public. Prin intermediul construcțiiilor și definițiilor pe care le dau problemelor sociale sau soluțiilor vizavi de o anumită politică publică, guvernanții modelează “cadrul”. Iar guvernanții știu că dacă cadrul lor devine modul dominant de gândire cu privire la o anumită chestiune, atunci au câștigat bătălia pentru opinia publică. Însă, înainte de toate, există o competiție între partidele care produc cadre alternative cu privire la aceeași chestiune, precum și o competiție în interpretarea cadrelor de către opinia publică. Așadar, “cadrele” devin descrieri sau interpretări alternative ale aceleiași informații, probleme sau soluții.
Cât privește relația dintre discursul media și opinia publică, discursul media este compus din pachete interpretative, fiecare cu o structură internă, fiecare dând sens unei chestiuni sau eveniment din domeniul public. “Cadrul” devine, astfel, ideea organizatoare a fiecărui pachet în parte. Iar modul în care indivizii gândesc cu privire chestiunile publice depinde de felul în care chestiunea respectivă este încadrată.
    În consecință, în procesul electoral, de exemplu, convergența sau divergența dintre agenda candidaților și agenda media are implicații asupra încercărilor candidaților de a influența alegătorul. Însă succesul candidaților în a stabili agenda publică depinde de disponibilitatea media de a le transmite mesajul.
În ceea ce privește comunicarea - ca proces de influență dinspre guvernanți / clasa politică și mass-media spre cetățeni - este eficientă doar dacă este acceptată de receptor și, mai ales, dacă receptorul acordă un prestigiu și o credibilitate mare sursei mesajului. Astfel, efectele comunicării sunt mai mari dacă sunt în acord atât cu opiniile și cu credințele existente, cât și cu dispoziția receptorului. Prin urmare, o schimbare de atitudine se poate produce doar în probleme nefamiliare, periferice, în care individul nu este angajat sau care nu se raportează la dispozițiile sale. Însă, spre deosebire de acestea, loialitatea și convigerile politice, loialitatea religioasă sau națională sunt stabile în timp și rezistente la influență.
Comunicarea în masă și comunicarea interpersonală devin, în consecință, surse importante de informații politice și reprezintă antecedente ale formulării și schimbării atitudinilor politice. Iar dacă, prin prisma celor prezentate mai sus, ar fi să analizăm câteva dintre caracteristicile opiniei publice românești în perioada premergătoare campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, am putea observa un public care își extrage informația politică prin intermediul emisiunilor TV - în procent de 60.7% (zilnic, sau de câteva ori pe săptămână sau pe lună), al ziarelor (37.2%), dar și prin discuții cu alte persoane (43.3%) (sondaj INSOMAR, iunie 2009). Un public pentru care cota de încredere în partidele politice este scăzută, fapt care se remarcă și prin faptul că 93% nu participă la întruniri politice,  81% nu ar fi dispuși să facă voluntariat pentru un partid politic, și doar 9.6% ar fi dispuși să facă parte dintr-un partid politic. Și nu în ultimul rând, un public care, sub impactul crizei economice, este pesimist cu privire la viața sa, în general, la situația gospodăriei sale sau a locului de muncă; care este preocupat de creșterea prețurilor (52%) sau de situația economică (28%); și care, pe termen scurt și mediu, se așteaptă la o înrăutățire a situației economiei românești și a locurilor de muncă (Eurobarometru, iulie 2009).
În concluzie, “cadrele” pe care candidații, partidele și mass-media le vor transmite opiniei publice și modul în care, în definitiv, se vor întretăia agenda politică, cea a mass-mediei și cea publică (a cetățenilor), sunt elementele care, pe 22 noiembrie și 6 decembrie, vor determina opțiunile de vot pentru viitorul președinte al României.