Business News Romania

Am lansat în numărul trecut al revistei întrebarea „ce face departamentul de resurse umane în această perioadă”. Interesant că această întrebare îşi găseşte răspunsul greu în rândul multor departamente de resurse umane. Mai ales acolo unde toată responsabilitatea, de orice natură, cade în braţele managerului. Contextul economic actual nu a generat însă blocarea activităţilor de resurse umane, fie ele administrative, recrutări sau instruiri profesionale. Propun să vorbim pentru început despre ANGAJĂRI.

În momentul de faţă acesta este unul dintre subiectele cele mai controversate, se discută la ştiri, în ziare, între vecini. În situaţiile în care firma a intrat în faliment sau activitatea s-a restrâns foarte mult, nu se pune problema angajărilor. Dar să vorbim despre firmele care au rămas pe piaţă şi încă produc, desfăşoară o activitate. Angajarea conform organigramei, pentru menţinerea infrastructurii firmei, este una din sarcinile tradiţionale ale departamentului de resurse umane. În timp, datorită schimbărilor economice, legislative (tot mai frecvente în contextul naţional), evoluţiei afacerii şi nu în ultimul rând datorită motivelor personale ale angajaţilor, există o permanentă schimbare a personalului. Sarcinile acestora trebuie evident realizate de un alt angajat, fie acesta din cadrul firmei, fie extern. Vorbim fie de recrutări interne, fie de recrutări externe.

Ar fi de prisos să vă descriu cum se desfăşoară un proces de recrutare, pentru că puţini se împotmolesc aici. În schimb, am să relatez un paradox întâlnit tot mai des: nu se găseşte nicăieri candidatul care VREA să lucreze.
Pentru angajatori, mai întâi vine întrebarea „ce angajăm?”. Indiferent de post, răspunsul se rezumă la o formulă cât se poate de simplă. Candidaţi care ŞTIU, POT şi VOR. Concret, vorbim despre profesionişti, oameni cu potenţial şi oameni care doresc să lucreze. E anost să vorbesc despre lucruri atât de simple. Dar acesta este candidatul ideal pentru angajator. Cu cât candidaţii stăpânesc mai bine competenţele, sunt dispuşi la efort prelungit şi înţeleg afacerea, cu atât sunt mai valoroşi pentru angajator. Pe parcurs, angajatorul renunţă la ŞTIU deoarece şcoala nu pregăteşte absolvenţii pentru multe meserii, pentru că totul se învaţă. Renunţă şi la POT pentru că deprinderile se formează în timp, deci avem încredere că angajatul nostru, după ce va ŞTI cum se face, va putea zice şi POT în final. Rămâne doar să găsească candidatul care spune VREAU să lucrez, deci angajează oameni care sunt motivaţi să muncească. Am întâlnit în final candidatul care VREA. Doreşte să lucreze, dar „ să nu fie o muncă stresantă”, „ să fie un program lejer”, „să avem mai multe zile libere”, „să lucrăm doar de dimineaţă” , „ să mă pot învoi de le serviciu”, „să am un salariu peste  suma de”, „să am muncă de birou”, „fără responsabilităţi mari”, „mai mult timp liber”, „şeful să fie înţelegător”, „8-16, fără ore suplimentare!”. După multe înşiruiri de doleanţe, ce reiese? Candidatul vrea să se angajeze, să primească un salariu mare, dar să nu lucreze prea mult! Dacă e posibil, chiar un job în care să nu facă nimic. Simpatică concluzie. Totuşi, amintim că salariul este contraprestaţia muncii depuse de salariat. Am auzit un banc studenţesc care se potriveşte acestei situaţii „E sesiune, nu înveţi? / Păi vrei să intru obosit în vacanţă?”. Aşa e şi candidatul nostru – nu vrea să ajungă obosit acasă, sau în week-end.
Din experienţa de până azi, cel mai interesant e că jobul ideal pentru candidat e rareori existent în piaţa muncii şi candidatul ideal pentru angajatori tot mai dificil de găsit. Poate acesta e motivul pentru care întrebarea „angajăm?” nu găseşte un răspuns prompt. Expectanţele celor doi nu se întâlnesc.  

În ceea ce priveşte angajatorul, asigurarea unui nivel optim de angajaţi care să desfăşoare activitatea din firmă la un nivel eficient şi competitiv, este necesar în orice perioadă. Locuri disponibile pentru angajaţi care ŞTIU POT şi VOR există mereu. Recrutările şi selecţiile sunt activităţi continue, indiferent de stadiul prin care trece firma. Departamentele de resurse umane sunt responsabile pentru administrare documente,  recrutare personal sau instruirea angajaţilor în mod constant, nu doar în perioada de dezvoltare a firmei. Acestea sunt un nivel bazal de desfăşurare a activităţii, răspunde la nevoile prezente. Valoarea muncii unui departament de resurse umane este evidenţiată în timp şi răspunde la întrebarea „Cum asiguri resursele umane necesare organizaţiei în următorii doi, trei ani, astfel încât firma să se dezvolte şi să fie lider pe segmentul său”?
Pentru candidaţi, întrebarea „se fac angajări?” se transformă în „vreau să mă angajez pe acest post?”. Aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundă oricare candidat care nu îşi găseşte un job în această perioadă.