Business News Romania

O alta posibilitate legala conferita de legiuitor in mod special comerciantilor, in vederea recuperarii creantelor avand caracter cert, lichid si exigibil, pe langa procedura somatiei de plata, anterior dezbatuta, este procedura prevazuta de Ordonanta de urgenta nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale. Desi lupta pentru recuperarea unor asemenea creante fusese deschisa in campul legislativ romanesc prin adoptarea de catre Guvern a Ordonantei nr. 5/2001, necesitatea armonizarii legislatiei noastre cu cea europeana (Directiva 2000/35/CE), care impunea masuri concrete impotriva intarzierilor la plata in tranzactiile comerciale, a avut drept consecinta nasterea actului normativ amintit.

La prima vedere redundanta, prin prisma faptului ca nu a modificat, nici nu a abrogat, ci a coexistat cu procedura somatiei de plata, pe alocuri avand chiar o structura similara cu aceasta, ceea ce a creat numeroase confuzii in doctrina si practica, initial lacunara in ce priveste anumite institutii esentiale, in cele din urma, procedura ordonantei de plata, slefuita de practica judiciara, a fost chemata sa reglementeze prin dispozitii speciale un domeniu care se poate suprapune, dar poate si excede raza de incidenta a somatiei de plata.
 In primul rand, aplicabilitatea procedurii ordonantei de plata este limitata la obligatiile de plata a unor sume de bani care detin, in sensul vizat de lege, caracter cert, lichid si exigibil si care rezulta din contracte comerciale. Asadar, izvorul legal al acestor obligatii il reprezinta contractul comercial, definit de lege ca fiind conventia incheiata intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii in schimbul platii unei sume de bani. Sfera de incidenta a acestei proceduri este circumscrisa de raporturile comerciale, inclusiv cele dintre comercianti si o autoritate contractanta, fiind excluse raporturile civile, creantele inscrise la masa credala in cadrul procedurii insolventei, precum si contractele dintre comercianti si consumatori.
Construita in linii mari pe structura deja cunoscuta a somatiei de plata, procedura ordonantei de plata este caracterizata de cateva elemente procesuale identice, dintre care amintim: competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata revine instantei judecatoresti competente sa solutioneze fondul cauzei; procedura concilierii prealabile inregistrarii cererii in litigiile comerciale nu este aplicabila; timbrajul, in prezent, in acelasi cuantum; termenul de plata la care va putea fi obligat debitorul se incadreaza intre limita minima de 10 zile si cea maxima de 30 zile; impotriva ordonantei debitorul va putea declara cerere in anulare in termen de 10 zile de la comunicare, competenta de solutionare apartinand aceleiasi instante care a judecat pricina in fond, care pronunta o hotarare irevocabila.
Exista suficiente institutii procedurale specifice care diferentiaza ordonanta de plata de alte proceduri speciale, instituite tot pe ratiunea cerintei de celeritate, venite indeosebi in sprijinul interesului creditorului.
Astfel, in scopul asigurarii unei judecati urgente, s-a statuat in mod expres un termen pentru desfasurarea procedurii, care nu poate depasi 90 zile de la data inregistrarii cererii creditorului, chiar daca aplicabilitatea practica a acestei dispozitii ramane sub semnul intrebarii, date fiind realitatile din actul de justitie, in special in lipsa unei sanctiuni exprese. De asemenea, pe taramul probatiunii, cel putin din interpretarea literala a textului legal, reiese ca legiuitorul a intentionat sa confere creditorului posibilitatea administrarii tuturor probelor din dreptul comun, nelimitandu-i acest drept la proba cu inscrisuri (singura admisibila in cazul somatiei de plata), aspect controversat insa si, ca atare, aplicat neunitar in practica. Pe aceeasi linie se inscriu dispozitii precum: mentionarea unei dobanzi exprese pentru obligatiile de plata neonorate la termen (rata dobanzii de referinta a BNR), incidente in cazul contractelor lipsite de o asemenea stipulatie convenita de parti; posibilitatea instantei de a considera nedepunerea intampinarii de catre debitor drept o recunoastere a pretentiilor creditorului; in fine, limitarea contestatiei la executare a debitorului, ulterioare obtinerii unui titlu executoriu de catre creditor, la aspecte strict legate de procedura de executare (spre deosebire de somatia de plata).
Desigur, orice transpunere in practica a procedurii ordonantei de plata trebuie interpretata si analizata diferentiat, cu diligenta si profesionalism, raportat la particularitatile fiecarei spete in parte.