Business News Romania

Sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX, a fost pentru Oradea o perioada de maxima inflorire. Viata comerciala intensa desfasurata in urbea de pe Cris, a generat bunastarea locuitorilor sai. Marturie stau edificiile cu arhitectura eleganta ridicate in aceasta perioada. Un edificiu de o frumusete arhitecturala deosebita, afectat insa de vreme si de vremuri, este  cladirea care, in secolul trecut, era cunoscuta sub numele de Palatul Finantelor Publice.

In 1899 conducerea Finantelor Publice Locale a decis ridicarea unei cladiri care sa adaposteasca birourile administrative ale institutiei. Ideea construirii unui sediu nou pentru finante era mai veche insa, din lipsa banilor, nu s-a putut realiza decat in timp. Aceasta deoarece finantistii doreau sa dureze o cladire monumentala, reprezentativa pentru perioada respectiva.
Pentru ridicarea edificiului a fost ales un teren in zona centrala, oferit de calugarii mizericordieni, situat astazi la intersectia strazii Republicii cu Bulevardul Magheru. Contractul pentru si executarea lucrarilor, l-a semnat  Rimanoczy Kalman junior. Arhitectul a muncit eficient, astfel ca, in doar un an de la punerea pietrei de temelie, Palatul Finantelor Publice imbogatea prin frumusetea lui arhitecturala peisajul de inceput de secol al Oradei.
Dimensionat intre un parter inalt si doua niveluri, edificiul  impresioneaza prin arhitectonica sa, dar mai ales prin frumusetea  si diversitatea decoratiunilor caracteristice spectaculosului stil eclectic.
In organizarea exteriorului, arhitectul a folosit simetria ca pe un mijloc de echilibrare a proportiilor. In viziunea generala a cladirii, se detaseaza trei rezaliti, doi de colt si unul central, supradimensionati prin atice decorative si coifuri imense din tabla ornamentata, terminate in fleroane. In registrul decorativ  se regasesc  elemente vegetale, profile melcate si figuri antropomorfe.
Parterul edificiului a fost decorat  cu bosaje, elemente care compenseaza ancadramentul plat al dechiderilor din aceasta zona. Arhitectul a apelat, in exprimarea estetica, la cele mai sugestive ornamentatii din repertoriul secession si neorenascentist.
Valoarea suprafetei arhitecturale este accentuata prin cele trei balcoane semicirculare, cu balustradele minutios decorate cu ghirlande.
De dimensiuni mai mici, cei doi rezaliti de colt, echilibreaza proportiile cladirii, atat prin verticalitate, cat si prin sinonimia decorativa.
Intrarea principala a beneficiat de o atentie deosebita din partea arhitectului, care si-a manifestat si aici din plin creativitatea si grija pentru pastrarea armoniei estetice. Poarta de acces, in doua canaturi, reprezinta un element de arhitectura semnificativ, trasatura relevata prin decoratiunile tamplariei si  eleganta feroneriei de protectie.
Interiorul edificiului mai pastreaza reminiscente din decoratiunile de odinioara. In acest spatiu monumentalitatea si eleganta devin trasaturi dominante.
Holul, de dimensiuni ample, are peretii segmentati de lesene cu capiteluri composite. Suprafata tavanului este insufletita de  ornamentatii ingenioase. Pasari, flori sau  ghirlande pretentios elaborate, anima  spatiul, generand  o  veritabila senzatie de miscare.
Semicoloanele angajate sustin boltile “a vella”, iar suprafata peretilor este decorata cu stucaturi candva aurite, acum patinate de trecerea timpului.
Scara de acces la nivele are treptele din mosaic de marmura iar feroneria balustradei, mestesugit realizata, reediteaza motive vegetale si florale preluate  din arhitectura exterioara.
Casa scarii, iluminata de vitraliile care filtreaza lumina prin jocul geometric de culoare si forme, devine un spatiu al manifestarii creatoare. Scoica, element decorativ de inspiratie secession, este   prezenta   intr-o varietate mare de dimensiuni si ipostaze. Arhitectul a ales acest motiv pentru a da forma plafonului intermediar dintre cele  nivele.
Pictura parietala de pe suprafata tavanului a fost realizata in anul 1901. Pictorul oradean, Iuliu Malan, a redat aici “Cornul abundentei”, o scena mitologica semnificativa pentru prosperitatea Oradei inceputului de secol.
 Interiorul edificiului vorbeste si acum despre grija pentru armonizarea arhitecturala, pe care Rimanoczy Kalman o acorda proiectelor sale.
Elementele decorative care au mai ramas, uimesc prin frumusetea si delicatetea lor. De cele mai multe ori aceste detalii  trec acum neobservate de cei care intra in cladirea Policlinicii. Preocupati de probleme, nu mai avem ragazul sa privim in jurul nostru, desi, poate, daca am incerca, cu siguranta am trai o clipa de uimire si de incantare.