Business News Romania

Istoria cladirii ce adaposteste astazi Liceul “Ady Endre” a inceput odata cu stabilirea calugaritelor ursuline in Oradea.
Acest ordin calugaresc a fost intemeiat in Italia, in 1470, de Angelica de Brescia. Numele ordinului vine de la Sf. Ursula, o tanara nobila saxona, ucisa de barbari pentru convingerile sale religioase, undeva in veacul al IV- lea.

Alaturi de ajutorarea saracilor, una din principalele preocupari ale calugaritelor era educatia. Astfel se explica faptul ca intotdeauna, alaturi de manastiri, usulinele construiau scoli in care copii  saraci, indiferent de confesiunea lor, aveau posibilitatea sa primeasca o educatie riguroasa.
     Primele calugarite au venit in Oradea in 1772, an in care a inceput  ridicarea bisericii si a claustrului manastirii.
   Manastirea ursulinelor si biserica Sfanta Ana au fost fondate  de catre  Stephanus Szentzy. Canonicul  a cumparat o casa si a inceput in prima etapa lucrarile de construire a claustrului manastirii, o cladire de dimensiuni mai mici, care urma sa le adaposteasca pe primele calugarite sosite din Kosice.
    In acelasi an a inceput si ridicarea bisericii, inglobata in corpul claustrului. Initial , ambele edificii erau reprezentative pentru stilul baroc. Odata cu trecerea timpului constructia a suferit insa modificari repetate. Infatisarea  actuala  dateaza de la ultima  interventie efectuata asupra ei, in 1885, moment in care  fatada a fost complet refacuta, primind trasaturile stilului neogotic.
 In mijlocul secolului al XIX- lea spiritul romantismului este abordat de arhitecti in viziunea construirii sau refacerii  mai multor cladiri din Oradea.
    Manastirea ursulinelor este o cladire cu doua niveluri, al carui plan in forma de “L”, are latura lunga desfasurata pe strada Republicii. Acesta parte a cladirii este dividata in doua corpuri. Claustrul are fatada segmentata in sapte axe .
   Cele sase axe care divizeaza corpul de colt sunt prelungite cu inca unsprezece identice pe desfasurarea de pe strada Moscovei.
  Decoratiunile fatadei apartin repertoriului neogotic. Elementele acestui stil sunt evidentiate in repertoriul ornamentatiilor. Deschiderile  rectangulare, de dimensuni reduse, au ancadramentul in relief. Registrul inferior a fost ornamentat cu perechi de cvadrifolii si rozete.
  Golurile de la parterul manastirii, similare cu cele de la etaj, au fost inlocuite in 1905 cu vitrine, odata cu transformarea acestei zone in magazine. Calugaritele ursuline au decis sa inchirieze aceste spatii comerciantilor. Venitul astfel obtinut a reprezentat apoi o sursa importanta pentru intretinerea scolii  infiintata   in incinta manastirii.
  Lucrarile de adaptare la noua functiune au fost conduse de Starill Ferencz, arhitectul care a executat si celelalte modificari ale fatadei.
  Odata cu transformarea parterului a fost desfiintata si poarta boltita. Intrarea principala era amplasata in dreapta portalului bisericii. Astazi se  mai poate vedea , la vitrina magazinului care functioneaza aici, arcul care ascunde, de fapt, intrarea pe sub bolta.
  Corpul sudic al manastirii a fost construit ulterior. Lucrarile au inceput in 1877. Arhitectura sensibil diferita a acestuia dezvaluie etapa ulterioara a ridicarii lui. De dimensiuni mai mari, aceasta aripa are o segmentare in paisprezece axe. Starill Ferencz a decis sa acorde fatadei o ornamentatie simplificata, conforma cu destinatia cladirii, fara a renunta, insa, la armonizarea repertoriului decorativ.
   Arhitectul a optat pentru deschideri cu o desfasurare  ampla. Elementul regasit in limbajul arhitectural este rozeta, care ornamenteaza partea inferioara a golurilor.
  Acesul in cladire se realiza initial prin poarta  boltita, care mai pastreaza usa in doua canaturi din lemn masiv. In 1896 Starill Ferencz proiecteaza o alta intrare, element de arhitectura care va deveni centru de interes al cladirii datorita ancadramentului sau spectaculos. Portalul a fost  realizat abia in 1930. Intrarea, in usor gang, este marcata prin coloane duble  care sustin un atic triunghiular. Spatiul dintre nisele organizate in trepte, este decorat cu elemente vegetale.
  Biserica construita tot de catre canonicul Stephanus Szentzy a fost sfintita la 29 octombrie 1774 si  are hramul Sfanta Ana. Evenimentul este consemnat cu litere latine in inscriptia situata deasupra intrarii.
    Initial biserica avea o fatada simpla, lipsita de ornamentatii. Infatisarea actuala dateaza din 1858, cand la dorinta prepozitului Ladislaus Gyorfi, fatada a fost refacuta in totalitate dobandind si ea trasaturile stilului neogotic.
  Edificiul are o accentuata dezvoltare  pe verticala, impresie sporita de organizarea fatadei. Portalul usii, in forma de arc frant, este surmontat de  o fereastra semicirculara cu traforuri in piatra. Decoratiunile cvadrilobate  din registrul superior al intrarii sunt sinonime cu cele de pe suprafata frontonului in trepte, suprainaltat mult deasupra acoperisului. Pe suprafata acestuia a fost amplasata si o rozasa.
  Alaturi de intrarea in biserica,  o placuta consemneaza nivelul pana la care au crescut apele Crisului Repede la data de 13 august 1851, cand datorita ploilor abundenta, raul a iesit din matca, iar in oras s-a inregistrat cea mai mare cota de inundatie de pana acum.  
  Turnul clopotnitei este individualizat in organizarea arhitectonica, dezvoltandu-si forma zvelta, alaturi de corpul bisericii.
  Pe suprafata acestuia au fost practicate deschideri circulare vitrate. Cele patru goluri in forma de ogiva din partea superioara, au registrul inferior si tamplaria de protectie bogat ornamentata.
    Comunitatea ursulinelor a luat fiinta in Oradea, datorita preotului Stephanus Szentzy, educat in scoala de la Kosice.
Pentru a-si exprima recunostinta fata de institutia unde a invatat, acesta a decis sa fondeze o manastire pe langa parohia la care va sluji.
 Ajuns la Oradea, preotul a strans cativa ani la rand  banii din care a reusit sa inceapa lucrarile de construire a claustrului si a bisericii.
Primele ursuline au sosit la Oradea in 1772. Inca de atunci, ordinul a avut un rol important in sistemul educational al orasului.
  In momentul de fata, comunitatea numara doar cinci calugarite, care vin in fiecare zi in aceasta biserica sa se roage cu devotiune.
   Planul capelei este in forma de nava, impartita in trei travee. Decoratiunile  caracteristice barocului confera interiorului un farmec aparte, reeditand atmosfera mistica a veacului trecut.
 Corul sustinut pe doi piloni legati intre ei printr-un arc semicircular are balustrada bogat ornamentata.
Naosul este acoperit cu o bolta de tip bohemian. Pe suprafata acesteia  este redata scena adormirii Maicii Domnului. Pictura parietala a fost facuta in 1777 si  este opera pictorului Ianos Mihaly.
Altarul, realizat din elemente sculptate , este flancat de doua coloane cu capiteluri ionice. Aici se mai pastreaza statuile baroce  reprezentandu-i pe Sfantul Iosif si pruncul Iisus ( dreapta), Sfantul Lorand (stanga) si Sfanta Barbara (sus).
Seria de sculpturi in lemn care decoreaza peretii bisericii reediteaza drumul Crucii. Acestea sunt operele unei calugarite ursuline de la o manastire  din Kosice. Au fost au fost donate bisericii cu prilejul restaurarii acesteia in anul 1999.
  Pastrate intacte, vitraliile care acopera suprafata deschiderilor, purifica lumina care scalda interiorul micii capele.
In momentul de fata edificiul este obiectul unei ample actiuni de reabilitare si restaurare, prin care Oradea va redobandi un valoros monument de arhitectura.