Business News Romania

Unul dintre edificiile care marcheaza arhitectural centrul orasului Oradea este cladirea cunoscuta sub numele de casa “Poynar”.
Despre familia Poynar se stie ca a avut o contributie esentiala la scrierea istoriei locale. Familia nobiliara, de origine macedoneana, s-a stabilit in Oradea, undeva prin anul 1750.

Foarte repede, datorita statului social, dar si gratie bogatiei,  membrii acestei familii au inceput sa participe activ  la viata economica, administrativa si  culturala. In 1907,  Ioan Poynar, comerciant prosper, decide sa ridice un palat in zona centrala oradeana. Acesta  va deveni  resedinta familiei. Destinul familiei Poynar reediteaza parca soarta marilor familii, care dupa o perioada de glorie, sunt sortite uitarii. Aceasta deoarece, in zilele noastre nu mai traieste niciun descendent. A ramas doar  cladirea.

Povestea edificiului se leaga de cea a numelui arhitectului Rimanoczy Kalman senior. Acesta  a dorit sa ridice palatul dupa planurile sale. Deoarece pretul cerut de arhitect era prea mare, Ioan Poynar a cedat lucrarea tanarului si ambitiosului Starill Ferencz. Arhitectul a vrut sa-si demonstreze competenta si a lucrat intr-un ritm eficient si rapid.
Lucrarile de constructie demarate in luna mai a anului 1907, s-au incheiat in luna noiembrie a aceluias an. Inaugurarea palatului a reprezentat un eveniment de importanta locala, consemnat si in presa vremii. Jurnalistii au apreciat stradania arhitectului Starill Ferencz, dar mai ales frumusetea edificiului  care pana in  zilele noastre imbogateste arhitectural Piata Ferdinand. In primii ani ai secolului XX, centrul orasului Oradea incepe sa se concretizeze arhitectonic prin cladirile ridicate in aceasta perioada intr-un ritm rapid. In jurul Pietii Beymer, actuala Piata Ferdinand, au fost construite, unul dupa altul, actualele edificii, care aduc pana in contemporaneitate elementele esentiale, caracteristice infatisarii de altadata a acestei zone.
Amplasata  in unghiul format de strada Nicolae Grigorescu si o extremitate a Pietii Ferdinand, Casa Poynar, este unul din edificiile care atrag atentia prin eleganta liniei arhitectonice. Comanditarul edificiului este Ioan Poynar, descendentul unei vechi familii nobiliare, inrudita cu faimoasa familie Gojdu. Palatul a fost ridicat in anul 1907 pe locul unei constructii vechi, demolata integral. Rimanoczy Kalman senior a fost primul arhitect care si-a exprimat intentia de a se angaja sa ridice o cladire impozanta, care sa armonizeze arhitectural cu palatul in care locuia, situat in  vecinatate.
In cele din urma planurile casei Poynar au fost elaborate de catre Starill Ferencz, arhitect care va conduce si santierul de lucru pana la finalizarea lucrarilor. O particularitate a imobilului este data de faptul ca este printre primele cladiri oradene realizate pe schelet metalic. Viziunea generala inscrie edificiul in randul cladirilor caracteristice secessionului de factura transilvaneana, curent stilistic caracterizat de o dominanta a limbajului curbiliniu, in care ornamentatiile sunt asociate unei linii sinusoidale.
Una dintre particularitatile evidente ale Casei Poynar, este simetria, exprimata atat in dimensiunile celor doua fatade, cat si in organizarea arhitecturala a acestora. Edificiul are un regim de inaltime desfasurat intre un parter si trei nivele. Inca de la inceput, zona parterului a fost gandita sa adaposteasca spatii comerciale, pe care proprietarul le-a inchiriat comerciantilor locali. Pret de cateva decenii, aici a functionat vestitul magazin de imbracaminte al fratilor Koch. Viziunea arhitecturala abordata de  Starill Ferencz, atribuie constructiei o nota de originalitate, manifestata prin organizarea in secventa superioara a fatadelor, care se detaseaza mult in planul cladirii. O suita ritmica de console sinusoidale, sustin ultimele doua etaje, asociate in bow – windowri, solutie care sfarseste prin a accentua volumetria edificiului, dar conferind si o nota de dinamism prin morfologia formelor sculpturale arhitectonice utilizate. In suprafetele generate de ritmul consolelor sunt amplasate deschiderile bifore, cu o desfasurare ampla.
In imaginea de ansamblu, forma golurilor difera de la o exprimare rectangulara, la cea in plin cintru. Limbajul ornamental se incadreaza in caracteristica dictata de sinonimie. Ancadramentul deschiderilor este in relief, cu suprafata decorata cu  flori de acant. Desfasurarea fatadelor completeaza limbajul decorativ prin compunerea suprafetelor in panouri de dimensiuni mari, cu traseul marcat de linia sinusoidala a aticelor mult suprainaltate, care marcheaza zona cornisei. In campul acestora a fost inserata cate o rozasa vitrata. In ansamblul  registrului decorativ arhitectul si-a lasat imaginatia sa opereze cu jocul de linii si forme. Ornamentatia in altorelief insufleteste suprafetele, inchipuind o succesiune de elemente vegetale si florale de o mare delicatete. Din pacate, patina timpul si-a pus amprenta, o parte din decoratiuni fiind distruse odata cu trecerea vremii.
In spatiul central al frontispiciului corespunzator Pietii Ferdinand a fost aplasat simbolul heraldic al familiei Poynar – un corb cu aripile stranse, alaturi de anul 1894. Inscriptia marcheaza anul infiintarii unei banci oradene, institutie care a functionat o perioada de vreme si in incinta edificiului.
Extremitatile cladirii sunt marcate prin perechi de balcoane cochete, care echilibreaza linia arhitecturala generala. Coltul rotund, cu o desfasurare axata pe vericalitate, devine centru de interes datorita tratarii sale individuale. Corpul este subliniat prin doua balcoane semicirculare sustinute pe console, dar si prin decuparea acestuia in planul cladirii. Aspectul de turn este sustinut prin acoperirea coltului cu o turla cilindrica, ornamentata cu arcaturi, surmontata de un coif in forma de bulb neobaroc, terminat in fleron.
Organizarea balcoanelor, dezvaluie atentia  pe care Starill Ferencz a acordat-o detaliului,  manifestata  in utilizarea elementelor de feronerie functional – decorativa, specifica arhitecturii de fatada. Linia prelunga a metalului se onduleaza ritmic, conturand o mare varietate de motive geometrice. Accesul in interiorul cladirii se realizeaza printr-o usa in doua canaturi, amplasata intr-una din extremitatile edificiului. Feroneria de protectie dobandeste  un rol decorativ, gratie dezvoltarii spatiale care asociaza formelor alungite, elemente ornamentale caracteristice stilului Art Nouveau: muguri, frunze si flori. Motivele decorative sunt reluate si in organizarea arhitecturala a  scarii interioare, balustrada din metal armonizand stilistic cu particularitatile feroneriei de fatada.
Datorita arhitecturii sale, Casa Poynar,  justifica pe deplin sintagma prin care Oradea este considerat unul dintre cele mai frumoase orase ale tarii.  Aceste  ziduri batrane  conserva doua lucruri esentiale -  liniste si echlibru, vorbind despre o vreme in care oamenii nu erau alergatori de cursa lunga prin propriile existente.