Business News Romania

Obisnuiti cu peisajul citadin contemporan, este dificil sa ne imaginam  cum arata centrul orasului Oradea in urma cu mai bine de un secol. Aceasta zona era si in acele vremuri inima urbei, insa arata cu totul altfel.
La vremea aceea intreg complexul de cladiri existent era cunoscut sub numele de Bazar, datorita numarului mare de ateliere mici si magazine concentrat aici. Aceasta zona si-a dobandit  eleganta actuala abia dupa anul 1890, cand a demarat un amplu proiect de reamenajare. Atunci au inceput lucrarile de construire a Teatrului, cel mai somptuos edificiu din cadrul complexului.

Este interesant de stiut faptul ca, pentru amortizarea cheltuielilor uriase impuse de ridicarea templului Thaliei, s-a apelat la un mijloc de amortizare, pe care tot arhitectura l-a oferit.
Rimanoczy Kalman senior, cunoscutul arhitect oradean, a facut un pariu cu administratia locala. S-a angajat sa ridice alaturi de teatru, cladirea pe care noi o numim azi,  Bazarul. Acest edificiu trebuia  gandit astfel incat destinatia lui, sa aduca un profit net anual de 20 de mii de forinti, in caz contrar arhitectul s-a angajat sa completeze suma din buzunarul propriu. Se pare ca Rimanoczy a castigat pariul,  spatiile comerciale amenajate aici aducand venitul scontat.

Analele vremii consemneaza anul 1890 drept momentul in care administratia orasului Oradea, a decis sa schimbe infatisarea zonei centrale a urbei. Actuala Piata Ferdinand era, la sfarsitul veacului al XVIII-lea, o ingramadire de cladiri cu un singur nivel, care alcatuiau Bazarul, denumita astfel datorita activitatilor  comerciale si mestesugaresti care se desfasurau aici.
Arhitectul care si-a asumat misiunea de a da o noua infatisare acestei zone a fost Rimanoczy Kalman senior.
In prima etapa a proiectului de reamenajare, Rimanoczy a inceput prin a demola o parte din  cladirile existente, in locul acestora, pe parcursul catorva ani, au fost ridicate toate edificiile care alcatuiesc  complexul arhitectonic existent pana in zilele noastre. Atunci a fost  construita suita de imobile care adaposteau si atunci magazine, localuri si asezaminte culturale.
La vremea aceea, noul centru comercial, desfasurat in jurul pietei, putea rivaliza cu oricare dintre similarele lui europene, atat la nivelul utilitatilor cat si in ceea ce priveste valoarea expresivitatii arhitecturale.
Un loc prioritar in metamorfoza arhitectonica l-a avut proiectul de suflet a lui Rimanoczy Kalman – ridicarea unui edificiu destinat in exclusivitate teatrului.
Aceasta deoarece in Oradea, chiar daca exista deja o traditie teatrala, actorii erau nevoiti sa joace pe scene improvizate in diferite localuri.
Construirea unui  Teatru orasenesc a  preocupat administratia locala timp de doua secole. Edilii urbei, nu puteau, insa, sa ajunga  la un consens cu privire la amplasamentul templului  Thaliei.
In cele din urma a fost acceptata propunerea oferita de Rimanoczy care a ales o extremitate a Pietei Beimer, actuala Piata Ferdinand, pentru construirea lacasului de cultura . Arhitectul s-a angajat sa ridice alaturi de teatru si un edificiu cu destinatie comerciala, cladire care  odata cu trecerea timpului a asimilat numele de “Bazar”.
 In incinta complexului, pe locul actualei Agentii de voiaj, isi avea sediul si reputata Agentie de presa Hegedus. Aici se vindeau ziare si reviste din intreaga Europa. In fiecare zi jurnalistii ii informau pe oradeni cu privire la cele mai importante evenimente internationale, punand in vitrine afise cu cele mai proaspete stiri.
 Piatra de temelie a  teatrului oradean a fost pusa in ziua de  21 iulie 1899, iar inaugurarea impozantei cladiri, a avut loc doar 15 luni mai tarziu. In octombrie 1900 aici  s-a dat prima reprezentatie teatrala, cu sala arhiplina.
Potrivit angajamentului, concomitent cu teatrul, Rimanoczy a inceput  sa construiasca si “Bazarul”. Atent la sincronizarea arhitecturala, arhitectul a conferit edificiului o infatisare eclectica, in care predomina motive ornamentale de sorginte secession si neorenascentista.
Cladirea isi desfasoara planul rectangular in spatiul cuprins intre doua strazi; strada Republicii si strada Madaczy.
In abordarea viziunii generale, principalele caracteristici ale imobilului sunt echilibrul arhitectonic si simetria decorativa, manifestate in organizarea celor patru fatade, sinonime doua cate doua. Dezvoltarea ampla pe orizontala a determinat un regim de inaltime dimensionat intre parter si un singur nivel.
Situate in usor rezalit, delimitat spatial prin desene simple, extremitatile edificiului sunt puternic accentuate pe verticala, dobandind infatisarea unor turnuri. Intentia este  sustinuta si de coifurile trapezoidale din tabla, in care au fost incastrate lucarne. Colturile tesite  au o organizare individuala,  reliefata prin morfologia aparte a deschiderilor bifore. Coronamentul comun, in spranceana cu segment de cerc, asociaza registrul inferior printr-un ancadrament plat, decorat cu elemente geometrice.
Baza golurilor este  marcata printr- un sir compozit de balustri.
Fiecare colt este prevazut cu o intrare, surmontata de cate o rozasa ornamentata cu ghirlande si scuturi.
Balconul situat in nivelul superior se reliefeaza in planul fatadei. Consolele de sustinere au fost utilizate drept mijloc de exprimare estetica. In compozitia elaborata a acestora sunt cuprinse profile melcate, frunze si flori de acant.
De o  atentie aparte a beneficiat balustrada balcoanelor. Tesatura metalului urmareste o linie eleganta si gratioasa, armaturile dobandind caracterele vegetalo – simboliste, caracteristice Lillienstilului.
Limbajul decorativ este completat la nivelul cornisei, prin suprainaltarea colturilor printr-un atic traforat in ove.
Parterul,  tratat cu registre orizontale in tencuiala, asimileaza elemente care, in segmentul superior, urmaresc forma boltita a deschiderilor. Golurile corespunzatoare nivelului sunt rectangulare, cu ancadramentul in relief, terminat in cheie marcata. Coronamentul in spranceana dreapta este sustinut de profile melcate.
Pe toata lunginea edificiului, suprafata de sub cornisa a fost decorata cu o succesiune de denticuli supradimensionati.
Amploarea fatadelor longitudinale a fost compensata printr-o organizare pe verticala in trei secvente majore.
 In campul arhitectural, doi rezaliti flancheaza axul central al edificului. Pe suprafata acestora se regasesc, intr-o formula de leitmotiv, principalele motive ornamentale: balustri, nise, scoici si figuri antropomorfe.
Un element inedit in viziunea arhitectonica este pasajul pietonal, care transcende zona centrala  a edificiului. Porticul  devine centru de interes datorita  dimensiunii impresionante, dar si a ornamentatiei bogate. Ciucuri, butoni si elemente vegetale in altorelief, confera suprafetelor o semnificanta valoare arhitecturala.
 Pentru a sustine monumentalitatea, arhitectul a mizat si pe utilizarea unei antinomii de spatii care se contrapun intr-o dinamica accentuata de linie si forma.
Intrarea in gang este marcata de o pereche de coloane cu capiteluri dorice, care sustin un antablament alcatuit din arhitrava, friza si un fronton. In centrul acestuia, un putti, tine in brate  emblema cu vechile insemne heraldice a orasului Oradea.
Registrul superior al porticului este dominat de un timpan urias. O rozasa vitrata amplasata, in suprafata generoasa a acestuia, asigura iluminarea pasajului.
Intreg ansamblul arhitectonic este surmontat la nivelul acoperisului, de un atic traforat, terminat in fleron.  
Fara accente decorative spectaculoase, pasajul de trecere are drept atribut primordial, bolta in stil boemian, grupata in patru secvente, sustinute de lesene.  

Am putea sa zambim daca ne gandim la faptul ca,  atunci cand a fost proiectata, aceasta cladire, a fost menita sa raman in picioare o perioada determinata – doar 10 ani. Totusi este si astazi aici!
 Durata de timp a fost estimata ca fiind suficienta pentru recuperarea sumei investite pentru ridicarea Teatrului. Astfel Rimanoczy Kalman a fost nevoit sa foloseasca materiale obtinute din demolarea cladirilor aflate in acest amplasament. Lucrarile s-au facut in mare graba, pentru ca investitia  trebuia sa-si ofere cat mai repede roadele. Aceasta pripa a dus la o intamplare tragica, care  s-a petrecut  in pasajul de trecere. Deoarece echipa de lucru nu e fost suficient de riguroasa cu soliditatea schelelor, la un moment dat cupola s-a prabusit si a prins sub daramaturi trei  muncitori ranindu-i grav. Desi vina nu era a lui, Rimanoczy Kalman a fost tare suparat. Cel care l-a sanctionat in articolele lui a fost chiar  Ady Endre, care inainte sa devina o personalitate a literaturii universale, a fost la vremea aceea  un combativ jurnalist al unui cotidian oradean.