Business News Romania

Am trecut iar prin Oradea cu treburi. De obicei, când se petrece una ca asta, prietenul Flavius mă scoate la masă. Mă scoate e doar un fel de a spune, de cele mai multe ori mă introduce prin te miri ce pivnițe săpate în vremea imperiilor apuse. De data aceasta am ajuns la Leonesse, restaurant a cărui deschidere am ratat-o dar care, iată, a avut răbdare să mă aștepte până mai ieri.

Auzisem că e un restaurant scump, de fițe. Plecam din start cu o idee (vorba lui nenea Iancu, dacă intră omul la o ideațiune, fandaxia-i gata!), așteptam doar confirmarea, să am de cine râde puțin și, eventual, să-i mai fac lui Flavius un inamic, așa cum s-a mai întâmplat după oarece cronici în care am abuzat de sinceritate.

Așteptările mele…mai au de așteptat până ajung în alt local. La Leonesse nu am găsit nici fițe, nici kitsch, nici prețuri care să mă facă să-mi doresc a fi fost ministru ori barem secretar de stat. Localul arată altfel, e drept. E o îmbinare reușită între medieval și contemporan, are scuturi pe pereți dar și finisaje moderne și de calitate, are săbii și arbalete dar scaunele-s confortabile. Nu vreau să spun mai multe despre design, nu mă pricep la asta, o să încerc să mă rezum la mâncare și băutură.

Gazda noastră, Claus, mi-a recomandat să mă las la mâna sa. Știți că ador provocările de felul ăsta, în fond, ce poate fi mai plăcut decât să fii surprins de la cap la coadă (dacă alegi singur din meniu începi să-ți construiești în minte așteptări care se pot materializa ori ba, mai bine renunți la asta și mergi pe încredere sută la sută, mai ales dacă ești într-un loc nou). A apărut un paj (cred că era ospătarul, dar așa arăta, ca un paj) îngrijit, politicos, zâmbitor. A ascultat comanda și a revenit în scurt timp cu antreul, hering marinat, pe un pat de mere și ceapă, scăldate-n sos de iaurt cu mărar și pătrunjel. Nu am fost niciodată un fan al peștelui. Ceva s-a întămplat însă în organismul meu în această vară și am început să mă deschid mai mult către experiențele de felul ăsta. Heringul marinat s-a dovedit a fi o companie suavă iar ceapa și mărul, supravegheate atent de iaurt și mărar s-au jucat atât de bine împreună încât ai fi zis că au crescut în același pom. După antreu (și în timp ce) am mai stat de vorbă despre local și istoria sa (locul are povești interesante dar nu le veți afla acum de la mine, va trebui să treceți pe acolo să vi le spună stăpânul) și am așteptat tropăind discret pe sub masă…felul principal. Apucasem să aud cuvântul coaste. Coastele sunt porțiunea mea preferată dintr-un porc și dacă-s bine făcute, nu le-aș schimba pe nimic. Din vorbă în vorbă au venit coastele. Of, mamă! A fost dragoste la prima vedere. Sosul aburind a mirozne, bucățile de carne cu oscior, frăgezimea lor, m-au trimis pe loc în raiul coastelor. Sunteți la curent cu expresia: ți se topește în gură? Asta pot spune eu despre acest fel. Coaste frăgezite și îmbibate-n suc de mirodenii peste noapte, coapte și înveșmântate-n sos picant cu arome fructate, însoțite de orez cu stafide și, cred, puțin șofran, puțin curry (aromele au fost potrivite atât de discret încât i-ar fi dat de furcă oricărui degustător). Vinul de lângă ele, o experiență unică. Un vin din Chile (asta ar trebui să spună tot dar îmi lasă loc și mie de două vorbe), corpolent, nerușinat, ațâțător ca o cadână ce dansează din buric, un vin ce mi-a umplut gura și mi-a flatat omușorul peste măsură, un cupaj între Carmenere (soi dispărut  în Europa dar cultivat cu succes în Chile) și Cabernet Sauvignon. Desertul? O brownie adevărată, cu consistența potrivită, caldă cât trebuie, cu ciocolată nici prea multă nici prea puțină, cu miez de nucă și personalitate.

Una lângă alta, a fost o masă bună care mă face să recomand fără rețineri restaurantul Leonesse din Oradea (îl găsiți între Biserica cu lună și pasajul Vulturul Negru). Și nu, nu m-a plătit nimeni pentru asta, chiar evit orice situație care m-ar putea împiedica să pișc unde cred că-i cazul ori să-i produc lui Flavius bucurii nebănuite în orașul în care trăiește (cronicile mele sunt publicate în revista lui, Business News). Amin.