Business News Romania

Bruxelles. Centru important al deciziei politice, în condițiile în care 80% din legislația europeanã este de inspirație europeanã. Locul în care cei aproximativ 15.000 de lobby-ști și cele peste 2500 de organizații de lobby (asociații comerciale europene și naționale, corporații, cabinete de avocaturã, consultanți în afaceri europene, camere de comerț, reprezentanțe ale autoritãților locale sau regionale, ONG-uri, think-tank-uri) încearcã sã influențeze formularea politicilor și procesul decizional în instituțiile europene. Și anume activitatea Comisiei Europene – vizatã mai ales de cãtre grupurile de business, a Parlamentului European –avutã în vedere în special de cãtre ONG-uri și, în cea mai micã mãsurã, a Consiliului care - în calitate de reprezentant al statelor – se dovedește a fi mai puțin receptiv la activitatea de lobby.

Și reprezentând interese civice (de mediu, regionale, sociale sau comunitare, ale consumatorilor) sau ale producãtorilor (afaceri, profesii sau angajați).
Bruxelles. Spațiul de desfãșurare al unei interdependențe între instituțiile comunitare și grupurile de interese. Deoarece activitatea de lobby este o parte legitimã a sistemului democratic și fiindcã ea constituie acea activitate al cãrei rol crește odatã cu dezvoltarea Uniunii Europene. În vederea asigurãrii transparenței și legitimitãții unei administrații moderne, a aplicãrii principiilor consultãrii și participãrii în procesul decizional european.  
În condițiile alegerii, în acest an, a unui Parlament European și a unei Comisii noi, dar și sub impactul crizei economice și financiare, pe agenda politicã europeanã se vor afla, prioritar, chestiuni precum: combaterea șomajului, sprijinirea IMM-urilor, susținerea coeziunii sociale, modernizarea infrastucturii, competitivitatea piețelor, eficiența energeticã, mãsuri de combatere a schimbãrilor climatice, etichetarea produselor alimentare, mobilitatea pacienților, agricultura, cercetarea și inovarea, etc. Prin urmare, monitorizarea continuã a acestor dosare și intervenția cât mai timpurie în procesul legislativ, de cãtre reprezentanții grupurilor de interese din cele 27 de state membre, vor constitui mijlocul prin care vocea lor va fi auzitã și luatã în considerare în procesul de luare a deciziilor în cadrul instituțiilor comunitare.
Însã, pe lângã aceste douã condiții, a face un lobby de succes înseamnã, potrivit lui Daniel Gueguen – unul dintre cei mai redutabili specialiști în lobby și afaceri europene de la Bruxelles, și: stabilirea unei relații de încredere și credibilitate cu decidenții politici; formularea de argumente solide; cunoașterea modului de funcționare a instituțiilor europene, a comitetelor și comisiilor Uniunii; cunoașterea sistemului decizional european și a interesului fiecãrei instituții pentru un proiect sau altul; identificarea persoanelor care se ocupã de diferitele dosare; advocacy și influențare. Un demers care poate pãrea nu tocmai facil atunci când se dorește efectuarea unui lobby direct, din Bruxelles – deoarece acest lucru presupune, pe lângã necesitatea  deținerii competențelor mai sus menționate, și importante costuri de logisticã; însã acest lucru poate fi surmontat prin angajarea unui cabinet de consultanțã ce-și are sediul în capitala Europei.   
A face lobby pe lângã instituțiile europene înseamnã și a respecta normele de conduitã stabilite de cãtre acestea. Astfel, grupul de lucru comun al Comisie și Parlamentului European a urmãrit, în acest an, ca urmare a propunerii Comisiei – intitulate „European Transperancy Initiative” (2005), stabilirea unui acord interinstituțional cu privire la un Registru facultativ și la un cod de conduitã comun pentru lobby-iști. Registru prevede ca grupurile sã declare cine sunt și sursa fondurilor prin care își finanțeazã activitatea; iar codul - ca reprezentanții grupurilor de interese sã se identifice dupã nume și dupã organizațiile pentru care lucreazã sau pe care le reprezintã, dar și sã își declare interesele și clienții pe care îi reprezintã.
    În concluzie, se poate afirma cã puterea legislativã a UE, recunoașterea lobby-ului ca o parte intrinsecã a acestui proces și interesul amplu pentru actul de influențã, fac din Bruxelles un “tãrâm al lobby-ului”. Al unui lobby tehnic, bazat pe doi piloni: credibilitate și competențã. Iar fluxul de putere dinspre nivelul național spre cel european ar trebui sã reprezinte o motivație puternicã pentru companii, asociații, ONG-uri, etc. ca sã își trimitã oameni competenți la Bruxelles, pentru a le reprezenta,  în mod corespunzãtor, interesele, în formularea politicilor europene. O lecție pe care România, în calitate de stat membru, cu drepturi egale, ar trebui sã o învețe mult mai eficient.