Business News Romania

Dacă pe 25 noiembrie 2007, procentul alegătorilor români prezenţi la urne a fost de 29.46%, cu 3.06 % peste media de participare a cetăţenilor din cele 10 state “noi” membre, dar cu 17.64% sub media înregistrată în “vechile” state membre, în 2009 - conform ultimului sondaj de opinie – 34 % dintre români şi-au declarat intenţia de a merge la vot, procent care coincide cu media înregistrată la nivelul celor 27 de state membre. Este un procent care trebuie analizat, însă, în corelaţie cu nivelul de informare al cetăţenilor cu privire la locul şi rolul Parlamentului European în cadrul construcţiei europene, precum şi cu modul în care se va defini relaţia dintre cetăţeanul român şi reprezentantul său în forul european, pe parcursul celor 5 ani de mandat.  
În condiţiile în care Comisia Europeană reprezintă Uniunea Europeană – ca un tot unitar, iar Consiliul UE – statele membre, Parlamentul European reprezintă cetăţenii europeni. Cu atribuţii principale în adoptarea legilor europene – împreună cu Consiliul, în controlul finanţelor publice – deţinând autoritatea, împreună cu Consiliul, asupra bugetului UE, dar şi în exercitarea controlului democratic asupra celorlalte instituţii ale Uniunii, în special asupra Comisiei, Parlamentul European va deveni, în urma ratificării şi punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona (2007), o instituţie cu o putere de decizie crescută. Şi când afirm acest lucru, mă refer la faptul că Parlamentul va deveni, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu miniştrii statelor membre, în 95% dintre domeniile de politică ale UE; va avea paritate absolută cu Consiliul în ceea ce priveşte aprobarea bugetului general al UE şi a cadrului financiar multianual; va alege preşedintele Comisiei Europene; sau va beneficia de introducerea, pe lângă aşa-numita procedură “cartonaşul galben” (yellow card) (care prevede ca, în cazul în care o treime din parlamentele naţionale resping o propunere legislativă, Comisia o va reexamina), a unui nou mecanism prin care, dacă o majoritate simplă de parlamente naţionale adoptă un aviz în care se afirmă că o propunere legislativă nu respectă principiul subsidiarităţii şi fie Consiliul, fie Parlamentul este de acord cu respectivele parlamente, propunerea este respins.
Sunt competenţe pe care deputaţii celei de-a şaptea legislature europene vor avea posibilitatea să le folosească, în modul cel mai eficient, pentru a face faţă unor provocări legislative – pe termen lung - în domenii precum: serviciile financiare, politica socială, schimbările climatice, extinderea UE, imigraţia, terorismul, securitatea, sau agricultura; iar, pe termen scurt – unor chestiuni precum continuarea liberalizării pieţelor de electricitate şi gaz, impunerea taxei de drum asupra vehiculelor grele de transport de mărfuri, reforma comunicaţiilor electronice, plasarea - de către bănci - a împrumuturilor ipotecare sub forma obligaţiunilor cu împrumut colateralizat sau directiva timpului de lucru.
Sunt teme pe care viitorii euro-deputaţi români vor trebui să le supună dezbaterii societăţii româneşti, fie că vorbim despre instituţii naţionale şi locale, organizaţii ale societăţii civile sau cetăţeni. Deoarece, pe lângă o activitate intensă în cadrul grupului politic, al comisiilor sau delegaţiilor din care face parte, în cadrul Parlamentului, un euro-deputat are atribuţii şi în circumscripţie. Astfel, el trebuie să contribuie la dezbaterile politice din cadrul grupului, să prezinte – în calitate de raportor sau raportor din umbră – proiectul de raport al Parlamentului în cadrul grupului său politic, să organizeze audieri publice pe teme de interes, să propună amendamente la acte legislative, să negocieze aceste amendamente cu colegii din celelalte grupuri politice - în cadrul comisiei, să formuleze – împreună cu alţi colegi – declaraţii scrise pe teme de interes, să adreseze întrebări scrise sau orale Comisiei şi Consiliului, să se întâlnească cu diverse grupuri de lobby – pe diferite teme şi, în acelaşi timp, să informeze cu privire la activitatea Parlamentului şi să preia propunerile electoratului, a instituţiilor şi a grupurilor de interes, din ţară.
În consecinţă, prin votul de pe 7 iunie, cetăţenii români vor clădi o nouă punte între ei şi procesul decizional de la nivel european, complementară celei cu procesul decizional de la nivel naţional – realizată prin intermediul Parlamentului României.