| ADRIANA GIURGIU - COMPETITIVITATEA MICILOR AFACERI IN VREMURI DE CRIZA |
|
|
|
|
Scris de Administrator la data de Saturday, 20 June 2009 in BusinessNews la EDITORIALE Cât este criză economico-financiară reală şi cât este scenariu, nu ştim încă şi, cu siguranţă, nu vom putea afla curând. Personal, înclin să cred că este un scenariu bine instrumentat, însă importante sunt acum efectele lui, în special cele care se reflectă la nivelul micro, adică al întreprinzătorilor din IMM-uri, care dezvoltă mici afaceri şi care trebuie să-şi menţină competitivitatea în condiţiile generate de criză.
Aşadar, perioada dificilă pe care o traversăm din punct de vedere economic, nu trebuie tratată cu pasivitate de către firme, care preferă acum să micşoreze costurile şi să astepte ca „răul” să treacă. Antreprenorii şi managerii ar trebui ca în această perioadă, în care singura certitudine este incertitudinea, să se bazeze cel mai mult pe flexibilitate, pe creativitate şi pe angajaţi pentru a-şi menţine şi creşte competitivitatea. Principalii factori de influenţă prin prisma cărora se analizează gradul de competitivitate a IMM-urilor sunt: - capacitatea de a realiza investiţii; - capacitatea de a genera şi introduce noi produse pe piaţă (aici nu ne referim la produs unic sau produs cu marcă înregistrată, ci la orice îmbunătăţire ulterioară vizată de procesul de înnoire a produsului); - capacitatea de a concura şi de a face faţă concurenţei pe piaţă. Ce ar asigura competitivitatea micilor firme, în actualele condiţii de criză economico-financiară? Capacitatea de a investi, adică de a realiza investiţii (sau mai corect spus, diponibilitatea de a investi, deoarece capacitate consider că există, însă comportamentul precaut în condiţii de criză determină automat o lipsă de dispoziţie spre astfel de acţiuni), s-a redus drastic în urma crizei, micile firme fiind orientate spre reducerea oricăror costuri. Nici politica băncilor privind acordarea creditelor nu este favorizantă investiţiilor, singura sursă constituind-o fondurile structurale ale UE, care însă sunt încă greu accesibile în ţara noastră, datorită birocraţiei şi perioadelor îndelungate de evaluare a proiectelor, în situaţia în care acestea au fost depuse. Mai mult, şi acestea necesită o anumită cofinanţare, pentru care firmele nu prezintă de asemenea, disponibilitate. Deci, competitivitatea afacerilor nu este asigurată acum de capacitatea de a realiza investiţii. Capacitatea de a genera şi introduce noi produse pe piaţă are în vedere capacitatea de inovare a micilor firme, care este una dintre caracteristicile particulare acestui sector, alături de flexibilitate şi orientarea către nevoile pieţei. Succesul activităţilor inovative derulate de către ele se concretizează atât în dezvoltarea pieţelor prin introducere de produse noi sau îmbunătăţite, cât şi prin îmbunătăţirea şi inovarea în domeniul proceselor organizatorice şi tehnologice specifice fiecărei firme, inclusiv a proceselor de distribuţie. Aici trebuie să ţinem cont de faptul că firmele româneşti sunt caracterizate de o cultură organizaţională agresivă, caracterizată prin competitivitate. Angajaţilor li se cere să fie învingători, să se facă remarcaţi şi să fie mai buni decât colegii lor, fiind genul de organizaţie dominată de o ierarhie formală, secretoasă, punitivă. Hipercompetitivitatea este o caracteristică specifică românilor, care vine din faptul că avem puţine resorturi interioare şi simţim întotdeauna nevoia sa ne validăm extern, să ne comparăm cu vecinul. Acest gen de cultură dă rezultate pe termen scurt şi generează produse inovative chiar şi în actualele condiţii de piaţă, asigurând astfel competitivitatea afacerilor. În ceea ce priveşte capacitatea de a concura şi de a face faţă concurenţei pe piaţă, în condiţii de criză, micile afaceri trebuie să se concentreze în mod consecvent pe maximizarea avantajelor comparative şi competitive. Succint, avantajul comparativ se referă la axarea pe acele produse/servicii la care costul de producţie propriu este cel mai mic comparativ cu concurenţii, urmând ca firma să se specializeze pe acestea, iar celelalte să fie procurate de la terţi; avantajele competitive se referă la accentuarea punctelor forte ale produselor proprii, în condiţiile în care acestea sunt similare cu ale concurenţei. Ambele tipuri de avantaje pot asigura, şi în prezent, competitivitatea afacerilor. În concluzie, dispunem de pârghiile necesare pentru a ne menţine competitivi în afaceri. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|