Business News Romania

Efectele crizei financiare asupra evolutiei psiho-spirituale ale individului s-au vazut si inca se vor mai vedea pe termen lung de acum inainte. Criza financiara aduce cu sine o criza a semnificatiei in care individul se intreaba pe sine unde se afla in raport cu sine insusi si cu lumea care il inconjoara. Deseori jaloanele existentiale dispar, aducand cu sine o criza a constructului identitar referential unei problematici existentiale (lipsa banilor) cu privire la rostul si sensul individului in societate si in familie. Mai concret, un tata se va intreba, binenteles limitandu-si multiplele roluri pe care le joaca si reducand absolutist existenta sa doar ca “ofertant” pentru familie: care este sensul lui de tata care trebuie sa-si intretina familia cand nu poate aduce un venit indestulator pentru familie? Banii, in viziunea lui, ar asigura echilibru, stabilitate si putere de subzistenta atat lui cat si familiei.

Criza financiara devine o criza a sinelui in care confruntarea nu mai are loc intre ceea ce am si ceea ce pot sa fac cu ceea ce am (limite privind cheltuieli-investitii) ci devine o confruntare a sinelui cu propriile sale valori, o provocare pentru definirea mea ca individ intr-un context existential nou, in care focusul fiintarii se deplaseaza de la ce ma face sa fiu astazi prin ceea ce AM ( ceea ce detin ca posesiune atat fizica, materiala cat si ca gestiune spirituala) la descoperirea sinelui profund autentic, adica ce SUNT EU si potentialul a ceea ce POT DEVENI prin transformarea care poate sa aiba loc in mine in urma confruntarii. Aceasta marca noua a redefinirii individului il face mai profund constient de multitudinea de roluri pe care le joaca in existenta sa cat si de extensia retelelor relationale pe care acesta si le construieste sau din contra, le distruge ducand la disolutia cuplului, familiei, relatiilor din proximitate.
Criza financiara nu ar trebui sa limiteze resursele creative, spontaneitatea si capacitatea omului de adaptare la situatii noi, ci din contra, sa reinvie spiritul de aventura in labirintul complex al vietii. Fuga dupa confort, aduce cu sine mult stress si non-productivitate, la urma urmei. Goana dupa noi si noi mijloace de castig impiedica individul sa se confrunte cu propriul sine si cu valorile care ii intretin cu adevarat viata. Intrebarea bazala este urmatoarea: Ce ma autolimiteaza imi a-mi atinge cu adevarat si la maxim potentialul pe care il am? Poate tocmai banii dupa care alerg sunt piedica in a realiza ceea ce imi doresc. In acest context este foarte important in a face diferenta intre dorinte si nevoi (ca sa nu cadem in capcana copiilor pentru care orice dorinta e o nevoie momentana care trebuie satisfacuta imediat altfel devine foarte frustranta). Oare ce imi doresc cu adevarat reprezinta si nevoia mea fundamentala? Oare nu cumva ma ascund in spatele dorintei si o numesc nevoie?
Vremea crizei este o vreme a redescoperirii in care intrebarea: Ce ma face cu adevarat fericit? isi recastiga valoarea initiala, fundamentala a redescoperirii si nu devine o constanta redundanta a revistelor facile care te invata ca daca iti cumperi produsul X vei deveni imediat mai fericit/a, sau mottourile stimulatoare din malluri: (born to shop). Asta denota ca suntem niste instrumente (masini ale inavutirii) care traim ca sa facem bani ca singur scop, mijloc si proces de devenire umana, astfel limitind substantial rolul si locul si scopul nostru ca indivizi pe acest pamant. Vremea crizei este o perioada de regasire a lucrurilor si valorilor  care ne imbogatesc cu adevarat viata. Se constituie deseori ca o trecere de la nuanta de monotonie, fatigabilitate si stres existential care intretin viata in culoarea gri, la o paleta de culori vii ce o descoperim in acele mici placeri ale vietii, de la zambetul unui copil, la culoarea fiecarui anotimp, de la freamatul necurmat al noptii la misterul unei zile noi .
Deseori crizele personale, bunaoara atunci cand stam la rascrucea de drumuri a existentei cautand si intrebandu-ne pe ce drum sa o luam, devin catalizatoare ale schimbarii deoarece dau posibilitatea individului de a-si pune intrebari existentiale care pana atunci probabil ca au fost neglijate datorita altor aspecte secundare care au ocupat atentia si care au fost considerate drept prioritare pentru individ sau pur si simplu au fost inabusite undeva in fiinta deoarece reprezentau un pericol pentru confruntarea cu sinele.
Care sunt resorturile si parghiile externe care imi influenteaza viata? La ce valori si sisteme imi raportez viata? Ce ma ghideaza in viata? Ce este cu adevarat important pentru mine in viata? Sunt intrebari care ma determina sa iau decizii pentru mine acum si care imi influenteaza viitorul de maine.
Criza financiara ca si criza existentiala il determina pe individ sa isi reanalizeze si sa-si reconsidere pozitia cu privire la sine, la ceilalti si la societate determinand astfel sensul sau ca individ aici si acum in acest context existential nou.
Criza finaciara devine in acest context mobilizatoare de energii si resurse creative care potenteaza aspecte si trasaturi ale individului, necunoscute poate sau nevalorificate, aducand cu sine extensia personalitatii si adoptarea de noi roluri, atitudini si sisteme de raport cu privire la viata.
Deci, sa nu disperam, oricat de lunga ar fi criza, in realitate, ea este motorul si catalizatorul transformarii individuale si colective.